Nick Sava – Păpuşarii

 

Păpuşar

foto: Nick Sava

Asistăm zilele astea la Marele Război Naţional împotriva Corupţiei. Nu toată corupţia, slavă Domnului – ci doar cea a lucrătorilor de la Vamă. Probabil se va întîmpla ce ne „prevesteau” ofiţerii că s-ar întîmpla în caz de război: „Voi, Tilică, sunteţi carne de tun. Se anticipează că 80% din cazualităţile primelor luni de război veţi fi voi: slab echipaţi, fără muniţie, cu arme vechi, neinstruiţi, fără instinct de supravieţuire. Cei ce vor scăpa, vor prinde sfîrşitul războiului…” Nu spuneau care va fi acel sfîrşit. Nici cum va fi. Luîndu-mă după rezultatele „războiului din Faulkland”, dar şi a patriotismului românilor, probabil „duşmanul” se trezea, peste noapte, cu ceva peste două milioane de prizonieri „de război”, de nu ar fi ştiut pe unde să le găsească mijloacele de subzistenţă impuse de acordurile internaţionale…

Tot aşa, probabil „cauzalităţile” acestui război împotriva şpăgarilor de pe vamă vor cuprinde tocmai pe „tilică” de vameş şi poliţai de vamă. Asta pînă vor interveni „greii” de la sindicate, de la partid, de la Guvern, de la Magistratură, ca să limiteze „pierderile colaterale” – tocmai ei înşişi. Vor pierde de-alde tilică ceva bani, cîţiva îşi vor pierde joburile, unii vor pierde chiar casele şi, mult mai important, relaţiile – dar lucrurile se vor linişti curînd. De ce asta? Nu numai din cauza intervenţiei „greilor”, ci din solidaritatea nepotrivită şi neavenită a „întregului popor” cu cauza bieţilor şpăgari.

Ei au deja o mare înţelegere din partea românului. Uf, dacă nu şi-ar fi exhibat viloaiele, maşinile, averile… Oricum, fumătorii ţării (aici putem considera circa 60-70 % din populaţie, de la copilul de 5 ani pînă la baba de 80) poartă o aprinsă recunoştinţă celor care le alimentau viciul. Cu banditul ăla de Guvern pus pe scumpit ţigări, cine mai avea grijă de banii lui? Cumpărînd de la întreprinzătorii balaoacheşi din cap de piaţă (sau scări), îi rămînea muritorului de foame român şi de-o cinzeacă… Teama ce a cuprins în aceste zile pe vameşi şi contrabandişti deopotrivă a lăsat pe vicioşi fără tiutiun, rămaşi pe mîna Guvernului – arză-l-ar focu! Alături de pleşcarii ce cumpărau prin pieţe produse „moldovineşti” de contrabandă, vor începe în curînd să murmure, cerînd clemenţă pentru eroii lor de pe graniţă. Cum tot politicianul ştie că această masă va vota tocmai cu partidul care va promite că astfel de acte „de Justiţie” nu se vor mai întîmpla în viitor, probabil toţi se vor replia. De unde şi credibilitatea unui Blaga…

Desigur, şpăgarii au, cel puţin virtual, susţinerea Opoziţiei. Pentru a nu avea timp lumea să începă să se întrebe de ce ei nu au făcut nimic în cei 21 de ani trecuţi de la revoluţie, se grăbesc să acuze Guvernul că EL nu a făcut nimic de cînd e la putere. Ba chiar ştia problema „de cel puţin şase luni”. Într-adevăr, cum e posibil ca SRI, CSAT, Guvern, Preşedinte etc. să nu ştie de problema din Vamă – cînd absolut tot poporul o ştie de ani şi ani? Era un fapt universal acceptat. Cînd am intrat prima dată în ţară (în 98), nu înţelegeam de ce sunt puricat – dar nu m-a deranjat, nu mă grăbeam niciunde. Cînd, în 2002, am participat la o excursie în grup şi am trecut graniţa cu bulgarii, şeful de grup a oftat, amărît: „probabil de la tine nu scot niciun dolar, cei ce trăiesc Dincolo nu înţeleg chestia cu şpaga.”. Nu a scos, dar avea dreptate: nu înţelegeam de ce trebuia „să scoată”. Am aflat ulterior – pentru vameş. Ceilalţi români din grup mă priveau cu ură – trebuiseră ei să contribuie partea mea…

Prin 2005 am stat de vorbă cu o româncă venită în vizită la o rudă (în Canada), numai întîmplător lucrătoare la Vamă. Ştiind că noi „nu contăm”, a povestit mai multe… Aşa am aflat ce mai e prin Vama Românească. Marea ei problemă (a vizitatoarei) era: de unde să scoată 350 de mii de euro în cîteva luni? O colegă (aflată pe graniţă) scosese la vînzare un sfert din proprietatea ei într-o staţiune turistică de interes judeţean. Ea, nefiind pe graniţă, nu avea atît de mulţi bani… Oricum, ea ne-a spus că vameşii ştiau că s-a schimbat partidul la guvernare prin metodele tot mai sofisticate de adunat bani. Dacă primii, pesedeii numiţi pe atunci fesenişti şi pedeserişti, se mulţumeau să vină cu maşina şi să deschidă portbagajul (în care vameşii puneau blugi, cafea, ţigări, băuturi), cei din Alianţă aşteptau lucruri mai „fine” (parfumuri, ceasuri, mai o sculă audio-video). Revenirea pesedeilor a adus o „revoluţie”: valiza cu bani. Nu se mai deplasa „şeful” tocmai de la Bucureşti, trimitea un curier. AD+A a adus o „îmbunătăţire”: valiza a devenit metalică, precum cele din filmele cu mafioţi. Trebuia umplută cu euroi, deja… Ce schimbări au adus alegerile din 2008, nu mai ştiu.

Este evident că toate partidele au profitat de aceste relaţii pe care le aveau cu vameşii. Nu ştiu dacă personal, umfîndu-şi buzunarele, dar sigur „partinic”, umplînd cuferele de partid. Banii sunt buni, mai ales în alegeri. De ce altfel bătaia de peşte aruncat pe mal a pesedeilor şi peneleilor: de şase ani li s-au mai tăiat din surse. Nu numai că nu au cufere pline, dar au mari datorii! Vin alegerile şi atunci, în afară de promisiuni (care pot fi date „investitorilor”, dar nu ţugulanului de alegător!) nu vor avea „logistică”.

Cu foarte puţine excepţii, românii au o istorie de cel puţin 60 de ani de hoţi şi şpăgari. Una din mijloacele de a ţine oamenii în ascultare era tocmai „închiderea ochilor” – ne-o povesteşte şi Herta Muller. Muncitorii erau aproape îndemnaţi să nu plece cu mîna goală de la serviciu. Nu înseamnă cu securistul nu ştia, că portarii nu ştiau, că direcţiunea nu ştia. Furtul de la locul de muncă era chiar cuantificat, înregistrat! Cînd cineva era „prins”, puteai să te întrebi „ăsta pe cine a supărat?” De obicei i se dădea drumul – dar rămînea cu teama, cu „recunoştinţa” faţă de securitate şi partid… Probabil la fel păţeau şi politrucii. Nu numai că se trezeau cu averea ascunsă în pereţi „sustrasă”, ci erau legaţi şi mai bine de Stăpînire. În zilele revoluţiei, mulţi din aceşti politruci de prima linie au fost arestaţi, rămînînd fără averile ascunse. Nu au avut niciodată curaj să reclame. Probabil, „teroriştii”…

Iar cei ce menţineau acest climat de şpăgăraie, furt, nemuncă, incompetenţă, nepotism – într-un cuvînt, un fanariotism roşu de mahala (ca să folosesc o sintagmă a unui prieten, Nardi Oprea) erau securiştii. Ei învăţaseră nu numai manipularea oamenilor, a maselor, dar şi acumulaseră un spirit de antrepriză „sălbatică” pe care abia aşteptau să o pună în practică – pentru propriul lor folos. De aceea l-au debarcat pe Ceauşescu, împreună cu tot sistemul lui „socialist”. Îmi permit să cred că toţi post-comuniştii, de orice culoare, de la Iliescu, Năstase, Câmpeanu pînă la Crin, Orban, Blaga şi Băsescu, nu sunt decît sculele lor. Ei continuă să stea în dos, păpuşari ai vremurilor noastre.

Tilică va plăti întotdeauna, va fi o simplă cazualitate. Nu întotdeauna nevinovată, deloc „colaterală” – dar el nu este decît puntea la care se dă foc pentru a-i salva pe „grei”. Aceşti vameşi şpăgari, sau alţii, similari lor, vor reface reţeaua. Nu e lipsă de „cadre” – un articol de ziar scria de zeci de ţărani care duc pachete de ţigări pe graniţă. Cum poţi limita fenomenul, cînd sunt implicaţi locuitorii a sate întregi? Întreg neamul participă la operaţiunea de contrabandă, şpagă, furt, spoliere şi murdărire a statului. Nu ştim mai bine, principiile nu ne hrănesc, nici nu dau o vilă în locul unui apartament de bloc. Tot ce putem spune, probabil fiecare dintre noi, este „nu îmi vînd ţara chiar pe nimic!” Şi în spatele nostru stau Păpuşarii, cei care au iniţiat planul de formare a Omului Nou. Probabil de la început au avut grijă să ne doteze cu sîrmele de care pot ei trage…

Iaşi, 2011

This entry was posted in ARTICOLE and tagged , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Nick Sava – Păpuşarii

  1. Pingback: ”La oglinda” sau ce am invatat in ultimele zile: | voodoo child

Leave a Reply