NICK SAVA- JURNAL DE CĂLĂTORIE ÎN TURCIA Adormita Laodykea

Turcia, Laodicea, Ruine

foto Nick Sava

Laodiceia nu mai există. E singura din cele Şapte cetăţi pe care nu am putut-o vizita. Am plecat din Pamukkale devreme, având drum lung de făcut în acea zi, cu multe situri de vizitat. Când am ajuns la situl Laodiceii, nu departe de Pamukkale în drum spre Denizli, la 3 km de satul Korucuk, era puţin după şase jumătate dimineaţa. Am luat de bune cele scrise în ghid: că locul poate fi vizitat oricând, nefiind păzit. Acum este înconjurat cu gard, cu o poartă încuiată, şi se poate vizita doar între 8am – 6pm. Aşa că am plecat mai departe, după câteva poze ale împrejurimilor.
Tot ghidul zice că nu sunt multe lucruri de văzut. Urmele unui stadion, din care s-au luat mai toate pietrele (pentru construirea căii ferate) şi ruinele a două teatre. Totuşi, se poate vedea că Laodykea a fost o cetate mare, ruinele fiind răspândite pe o mare arie. Tot ce am putut admira a fost frumoasa perspectivă care se deschidea de pe dealul sitului, spre munţii din est şi sud.
***
Iisus a scris „îngerului din Laodykea” următoarele:
„Iată ce zice Celce este Amin, Marturul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:
„Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar dacă eşti căldicel, nici rece nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doftorie pentru ochi, ca să îţi ungi ochii şi să vezi.
Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe cari-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te! Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine. Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.
Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.”
 
Din aceste rânduri e greu să înţelegem exact sensul scrisorii. Probabil e o critică la lipsa de „zel”, concept important pentru iudeii creştini (şi esenieni). Pavel, în scrisoarea lui către Coloseni (apocrifă), aminteşte de Laodiceia şi de „Nimfa şi biserica din casa lui.” Spune şi ca scrisoarea să fie citită în biserica din Laodiceia, precum şi scrisoarea ce va veni din Laodiceia să fie citită în biserica din Colosse. Colosse era o cetate la vreo 20km est de Laodykea, pe drumul spre Apollonia şi Attaleia. Acum situl nu are nimic de vizitat, nefiind făcute săpături arheologice.
Nu este cunoscut să fi fost trimisă vreo scrisoare către Laodykea, dar se poate bănui că Pavel a trecut prin cetate în drum spre Efes, în a treia călătorie. De asemenea, se înţelege din Colosseni că evanghelia a fost dusă în cetate, ca şi la Colosse şi Hierapolis (cetatea din Pamukkale), de către Epafras, originar din Colosse – deci Pavel nu s-a oprit să propovăduiască. Se dă de înţeles că va trece prin zonă şi Marc, „vărul lui Barnaba” – probabil Ioan Marcu, cel ce a pornit cu apostolul în prima lui călătorie – părăsindu-l însă la Perge. O altă scrisoare adresată către coloseni este cea către Philimon. În ambele scrisori adresate colosenilor, Pavel atinge subiectul relaţiei dintre stăpâni şi sclavi.

This entry was posted in TURCIA and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply