George CEAUŞU – Cu Nick Sava, în căutarea omului alb – negru

în cadrul emisiunii ” Mașina visului”

realizator Lucian Marișca
invitat George Ceaușu
RADIO IAȘI
22 martie 2016

http://radioiasi.ro/rubrici/masina-visului/masina-visului-cu-lucian-merisca-22-03-201




         Dacă nu știți ce s-a mai întâmplat între timp cu Păcală, vă spune regretatul Nick Sava în povestirea În care Păcală duce o ladă. Un negustor foarte zgârcit îl solicită să-i ducă în spate o ditamai ladă cu porțelanuri chinezești, avertizându-l că nu-l poate plăti, ci că-i poate da, în schimab, trei sfaturi foarte utile. Și, în timp ce parcurg drumul spre casa comerciantului, primul mergând leger și Păcală gâfâind cu lădoiul în spate, cel din urmă beneficiază și de primele două frumoase sfaturi: e mai bine să fii sătul decât flămând și e mai bine să fii bogat decât sărac. Dacă negustorul s-ar fi oprit la aceste banalități, poate totul ar fi fost în regulă, însă el escaladează jignirile directe, spunându-i lui Păcală că, dacă va răscoli prin lume după prostălăi precum domnia – sa, va fi greu să găsească unul pe măsură. Și atunci, ca din întâmplare, Păcală se împiedică, lada cade cu un zgomot infernal și porțelanurile chinezești ale negustorului celui versat în sfaturi bune se fac mii de fărâme.

         De fapt, ciclul Păcală este un debut târziu al prozatorului: antologia În care Păcală… povestiri și snoave populare românești repovestite de Nick Sava, apare la Editura Atheneum – Pim, Vancouver – Iași, în 2002, când autorul avea peste 50 de ani. După care cărțile lui Nick ies pe bandă rulantă sub oblăduirea aceluiași editor: povestirile din Taraba cu vise, în 2006; romanul În căutarea lui Arap – Alb (un joc), în 2008, având și o continuare: Căutarea lui Arap – Alb. Un han pentru toate timpurile, în 2015; eseurile din Fericirea de dincolo, ivite în 2008; eseurile intitulate Prin Turcia, cu Biblia în mână. Însemnări de călătorie, în 2010; comentariile din Fiul lui Dumnezeu, 2012 și din Recitind Vechiul Testament, 2014; volumul intitulat Proză scurtă, din 2015. Ei bine, săptămâna trecută această fulminantă activitate literară s-a întrerupt pentru întotdeauna: pe 9 martie, Nick Sava a căzut secerat de o viroză și de indolența medicilor din sala de gardă la numai 63 de ani. Și nu era un om doar înzestrat literar: pictor și inginer de profesie, cercetător pe mapamond cu traseul Brașov – Vancouver (Canada) – Iași, Nick ne-a lăsat o moștenire culturală pe care abia acum urmează s-o explorăm – când el este plecat și s-a lăsat liniștea pentru un suflet ascensional în imensa cameră a lumii.

         Revenind la opera lui Nick, personajul popular Păcală a creat în literatura română un serios intertext, începând cu numeroase bancuri și snoave, continuân cu texte mai ample de Ioan Slavici și Petre Dulfu și cu filmele lui Geo Saizescu (cu Sebastian Papaiani în rolul principal). Nick Sava nu trece, totuși, la Bulă, urmașul postmodern al lui Păcală, deoarece defectele contemporanilor noștri, revărsate ca din cornul abundenței, îi inspiră noi și noi situații în care ticăloșia, hoția, cruzimea, mărturia mincinoasă, zgârcenia ne fac să simțim pe pielea proprie preconizata Apocalipsă a întregii noastre lumi.

         Și personajul Harap Alb al marelui Ion Creangă a creat în literatura română un serios intertext, mai ales în ultimele două decenii – intertext cuprinzând prestații literare, filmice, grafice, picturale sau din domeniul benzilor desenate și al desenelor animate. Miza narativă atârnă atât pe celebrul uzurpator numit Spân – un personaj uns cu toate alifiile, de o frumusețe aparent îngerească, însă putred până în măduva oaselor, dar și pe ciudățeniile umane Flămânzilă, Setilă, Gerilă, Păsări – Lăți – Lungilă și așa mai departe, care au o serioasă dotare, mai ales cu defecte cât casa, dar cărora le mai vine mintea la cap, căliți în încercări grele, dovedind apoi o rară noblețe sufletească și un spirit de sacrificiu care îi transformă în eroi.

         Autorul ne avertizează, chiar la începutul explorării lumii lui Harap Alb, că vom porni într-un joc fantastic de roluri (Fantasy Role Playing) prin care să ne putem recunoaşte, pe rând, în fiecare dintre eroii cărţii şi, „fără nicio ezitare, plonjează el însuşi în magma propriei cărţi“ – ca să folosim o expresie a comentatoarei Flavia Teoc. Personajele din aceste proze (cu referințe la Harap Alb) ale lui Nick Sava au nume cu rezonanțe occidentale sau orientale, fiindcă stația interstelară în care se întâlnesc și-și relatează pățaniile este un gen de han cosmic, la fel ca în Star Trek: Deep Space Nine: urâta care se crede frumoasă, îmbuibatul ce are impresia că-i prost hrănit, zgârcitul ce se crede generos,  tâlharul cosmic, dar băiat bun, de ispravă,  ca să zicem așa, un fel de Han Solo din seria Star Wars: este o interesantă faună, cu zeci de personaje pe care Nick Sava, un păpușar priceput, le face să oscileze între frumos și urât, adevăr și minciună, bine și rău. Dar, în cele din urmă, după devastatoare pățanii, ele ajung să se situeze „de partea pozitivă a Forței“ (cu „F“ mare!) – ca să folosim o altă expresie popularizată de recentul episod din Star Wars.

         Ne putem închipui că ființa umană este dotată cu un cap care se învârte rapid, ca discul lui Newton, arâtând atât fețe bune, cât și fețe rele, dar mai ales întorcându-ți ceafa, un Ianus bifrons în care vei recunoaște prietenul doar aparent, de fapt, dușmanul tău; tovarășul tău de băute ce urmează să te țepuiască, dar nu numai: închipuiți-vă un homo homini lupus – acel mârșav cu două fețe care abia așteaptă să te întorci ca să-ți dea cu parul în cap. Prieteni care decepționează, jefuitori ce se transformă subit în prieteni, personaje cu rezerve aproape nelimitate de răutate sau de bunătate, participanți la balul mascat al societății umane în extensia ei cosmică – toate acestea își găsesc prototipul în fantasy-ul lui Nick Sava. Este un „fantasy dur“, în care operează construcția de noi lumi, nu unul „moale“, bazat pe mici extensii ale realismului și pe procedeul numit „fisura în realitate“. Pe de altă parte, insistăm asupra caracterului intelectualist și cult al acestui tip de fantastic – cum au mai scris în literatura noastră Ioan Slavici, Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu sau Vladimir Colin. Sunt anumite motive etnice care se internaționalizează destul de repede iar Nick Sava avea percepția acestui fenomen într-o măsură mai mare decât a multor concitadini.

         Să ne luăm rămas bun de la omul în alb – negru sau chiar gri, de la harapul cel alb și fioros care se strecoară în spațiul frumoasei noastre existențe, reîntorcându-ne la Nick Sava, iubitorul de călătorii extraordinare, inginerul, pictorul și scriitorul, cel plecat în spațiul cosmic să redescopere moldoveni, munteni, bănățeni, olteni, să-i învețe engleza sau franceza și respectul față de civilizație, să-i instruiască asupra gândirii critice, să le deschidă mintea pentru a distinge între o perspectivă științifică și una religioasă asupra lumii. E mult, e puțin pentru un om? Vom vedea atunci când opera lui va fi mai mult popularizată și comentată și spiritul lui, ca într-o clipire, își va anunța din nou prezența într-o cameră largă – sala de protocol din inimile noastre.

This entry was posted in Blog and tagged , . Bookmark the permalink.